La puțin timp după ce și-a făcut buletinul a apărut și legitimația lui de sportiv – 14 ani, halterofil al clubului Olimpia București.
Motivat de dorința de a face ceva al lui, pe cont propriu, sportul acesta i s-a potrivit perfect. Nu consideră că a fost nici pe departe cel mai talentat sau cel mai înzestrat copil din lume, dar cu ambiție și multă muncă, sub îndrumarea de antrenorilor Adrian Ionescu și Doru Agache, au început să apară și primele rezultate.
După 5 ani de haltere în Romania a plecat în Marea Britanie unde a concurat în campionatul național și a început să se specializeze și pe partea teoretică a acestui sport. Acum, după mai bine de 13 ani de sport, ca rezultate numără multiple medalii în campionatul românesc și în cel britanic la toate categoriile de vârstă, certificări în haltere, kettlebell și strength and conditioning. Una dintre cele mai mari realizări a fost cartea ”Weightlifting for Beginners” la care a lucrat cu Dan Kent, prin care cei doi dau mai departe cunoștințele și experiența acumulate în acest domeniu.
CrossFit-ul l-a descoperit prin 2014, iar tot de atunci îl și predă. Deși este un sport foarte diferit de ceea ce practicase el, i-a trezit admirația în special prin rezultatele obținute de oamenii din jurul său care urmau acest tip de pregătire. Mihai consideră că indiferent de tipologia corpului sau de vârstă, prin CrossFit poți ajunge la maximul tău de potențial fizic.
Cum de a devenit antrenor?
Antrenor am devenit din dorința de a întinde brațul care mi-a fost întins și mie când eram copil, să ofer șansa care mi s-a oferit și mie de a fiu un om mai bun. Doresc să dau mai departe atât cunoștințele dobândite, cât și mindset-ul. După muncă vine și răsplată. Nu exista scurtături în viață.
Ce i-ar spune unui om care face sport pentru prima oară?
Unui om care face sport pentru prima oară i-aș spune că este cea mai bună investiție pe care o poate face în el însuși sau în ea însăși. Stilul de viață pe care îl avem acum nu mai implică efort fizic, efort pentru care am fost proiectați. Sedentarismul și alimentele care ne sunt cele mai facile sunt o combinație care pe viitor nu poate duce în altă parte decât la medic.
Dar unui avansat?
Ca și atlet ești într-o creștere, nu ești niciodată suficient de “avansat” cât să nu ai nevoie de sfaturile unui antrenor, chiar dacă mulți cred asta. Cei mai mari atleți din lume, indiferent de domeniu, au în colțul lor o persoană sau un grup de persoane în care au încredere și pe care se bazează. Atunci când situațiile sunt mult prea grele de gestionat „în teren”, antrenorii sunt pregătiți să le rezolve cu mintea limpede și urmărind întotdeauna interesul sportivului lor. Așa că sfatul ar fi…Shut up and listen.
Face înot de la 5 ani, iar pasiunea lui pentru acest sport a apărut la 8 ani în urma concursului la care și-a câștigat prima medalie. 12 ani mai târziu medaliile s-au înmulțit într-un număr impresionant, venind atât din competiții de înot municipale, naționale, cât și internaționale. Pasiunea lui Eduard pentru CrossFit a apărut în 2015, când unul dintre antrenorii săi l-a îndrumat să facă pregătire fizică pentru a-și crește performanțele în bazin. Abilitățile motrice deosebite i-au permis să învețe rapid toate mișcările din CrossFit și să le execute la o calitate foarte înaltă. Noul sport l-a prins și a decis să avanseze cu înotul și CrossFit-ul în paralel. În prezent este instructor de înot, antrenor de CrossFit și student la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, EFS, în anul 2. Unul dintre lucrurile care îl motivează foarte tare la CrossFit este noutatea – chiar și după 4 ani de practică îl privește ca pe un sport nou deoarece nu există monotonie în antrenamente.
Cum de a devenit antrenor?
Consider că a face sport înseamnă a avea o responsabilitate și este o educație pe care nimeni nu ți-o poate oferi mai bine. Am fost și sunt sportiv de performanță de la 5 ani cu rezultate foarte bune atât în natație, cât și în CrossFit, datorită oamenilor deosebiți care m-au antrenat și îndrumat. Acești oameni m-au inspirat să devin la rândul meu unul dintre cei care îi învață pe alții. Am ales să fiu antrenor pentru că îmi doresc să fiu un model de urmat atât pentru adulți, cât și pentru copii, așa cum au fost antrenorii mei pentru mine.
Ce i-ar spune unui om care face sport pentru prima oară?
I-aș sugera să-și caute un ritm al vieții în care să includă sportul treptat, atât pentru sănătatea fizică, cât și psihică. Este important să nu-și propună prea multe de la început sau să nu-și ceară prea multe din prima. Nici să se sperie că un anumit tip de antrenament ar fi prea mult. Să încerce fără a-și pune standarde. Apoi să aleagă ce îi place cel mai mult, ce îl/o bucură. Așa își va crea o continuitate, prin care va reuși să evolueze.
Dar unui avansat?
În privința unui avansat, l-aș îndruma să fie cât mai atent la riscurile mișcărilor executate incorect, deoarece mai ales la nivel avansat o mișcare necorespunzătoare poate spori riscurile de accidentare. Eu îmi propun să fiu acolo să îl/o ghidez pentru a-și perfecționa tehnica și a avea mereu o mișcare corectă, indiferent de intensitatea la care o execută.
Până la apariția proiectului The Forge, Laura era freelancer, mai precis Learning Designer și trainer, pregătindu-se și să devină psihoterapeut. Și-a propus la un moment dat să devină trainer pentru că a decis că misiunea ei este să însoțească oamenii în a deveni cea mai bună versiune a lor. Fast forward cam 5 ani de la această decizie, s-a apucat de CrossFit, care a devenit rapid o pasiune. A pornit de la zero, antrenându-se cu răbdare și consecvență. Fast forward încă aproape 4 ani, a decis că a fi trainer include și a fi CrossFit Trainer, și, mai ales, că vrea să dea mai departe ceea ce a învățat pe pielea ei, precum și bucuria acestui sport. Laura este CrossFit Trainer Level 1.
Cum de a devenit antrenoare?
Cred că mereu mi-a plăcut ca după ce învățam ceva nou să dau mai departe. Am rezonat cu CrossFit probabil și pentru că este extrem de mult despre a învăța, a progresa. Oricât de departe ajungi, sigur apare ceva care te provoacă. Și-apoi vine latura mentală, unde sportul acesta ajută foarte mult. În primul rând, te ajută să te conectezi la tine, iar ca urmare îți poți descoperi într-un mediu controlat tipare sau blocaje care se manifestă și în alte contexte. E foarte interesant! Când a apărut proiectul The Forge am zis că vreau să fiu acolo pentru a împărtăși ce m-a dezvoltat pe mine și acel sentiment minunat de după antrenament cu alți oameni.
Ce i-ar spune unui om care face sport pentru prima oară?
Să se apuce! Cred că cel mai important e să caute până găsește ceva ce îi place. Sau un loc care îi place. O parte faină la CrossFit e și că întâlnești foarte mulți oameni interesanți, e un mediu în care e foarte ușor să te simți bine. Și să-și spună „ce-ar fi dacă?” Curiozitatea e baza. Iar dacă are vreo temere sau vreo reținere, să întrebe despre ce se întâmplă sau cum funcționează lucrurile. Suntem aici să răspundem. Aud foarte des lucruri de tipul „eu nu pot să fac așa ceva că pe mine mă doare spatele”. Păi…în primul rând știi precis de ce te doare? În al doilea rând, știai că de multe ori durerile astea sunt cauzate de faptul că stai 10 ore pe scaun la birou și încă 2 în mașină? Și-apoi față în față vin explicații despre cum funcționează corpul uman. Ghici ce, eu m-am apucat de sport pentru că mă durea spatele. Durerea a trecut, sportul a rămas 🙂
Dar unui avansat?
Cred că la avansați intervine des dorința de a arde etape sau de a sări peste detalii. Și la asta, le-aș spune să aibă răbdare. Să-și fixeze obiective cât mai specifice, să le revizuiască cu antrenorul și, mai ales, să asculte antrenorul. De asemenea dacă vii din alt sport sau știi că „tu făceai treabă”, ai răbdare. Vei tinde să te arunci către lucrurile pe care le stăpânești. CrossFit e altceva, și cu siguranță nu e despre ce știi să faci, ci despre ce nu știi. Și e ok. Ascultă, aplică. Și-o să meargă.
Nici nu știa cum o cheamă când a intrat în sala de gimnastică. Acest lucru s-a întâmplat la vârsta de 3 ani, iar drumul în performanță a inceput la 5 ani.
Prima medalie națională de argint a obținut-o la 7 ani, în proba “fără obiect” la gimnastică ritmică, urmând alte peste 25 de medalii de aur într-un interval de 2 ani.
În 2009 a început gimnastica aerobică, an în care a câștigat și prima medalie națională, tot de argint, în proba de trio, urmată de peste alte 40 de titluri naționale în decursul a 7 ani la această ramură sportivă.
În 2015 a obținut medalia de aur la Campionatele Europene în proba de individual, la juniori, fiind singura medalie de aur câștigată de o româncă la această probă, până în prezent. Pe lângă proba de individual, la același concurs a obtinut alte 3 medalii de argint la trio, grup și cu echipa. În 2016 și-a completat palmaresul cu 2 medalii de aur și 1 de argint la Gimnaziada, urmând să-și încheie cariera în performanță. Cu CrossFit-ul a făcut cunoștință în 2019 la The Forge, avasând rapid atât în execuție, cât și în predare.
În prezent antrenează adulți la gimnastică și CrossFit, precum și copii pe partea de gimnastică și de acrodance. Este studentă în anul 2 la UNEFS, secția SPM, iar după o pauză de trei ani a decis să reia activitatea în sportul de performanță redevenind membra a lotului național.
Cum de a devenit antrenoare?
Am spus DA unei noi provocari! Toate cunoștințele dobândite de-a lungul a 14 ani de gimnastică m-au făcut să avansez destul de repede în acest sport și să aduc un plus de tehnică pe elementele de gimnastică.
De fiecare dată voiam să mă pun în postura de antrenor aspirând să fiu cea mai bună în acest domeniu
Ce i-ar spune unui om care face sport pentru prima oară?
Sportul înseamnă educație. Te ajută să te organizezi, te pune să ieși din anumite situații problemă, să iei cea mai bună decizie în cel mai scurt timp și nu numai.
Pe lângă aspectul corpului activitatea fizică îți modelează psihicul pune creierul în mișcare și îmbunătățește capacitatea de coordonare.
CrossFit-ul reunește un grup de oameni mișto, deschiși să ajute, să socializeze, dar mai ales să își depășească limitele.
Dar unui avansat?
Pentru avansați ideea ar fi să își canalizeze atenția asupra lucrurilor ce țin de finețe. Aici se pune problema atingerii perfecțiunii și tot aici se face diferența între a fi sau a nu fi cel mai bun.